24_ianuarie_unire_98016500

158 de ani de la Unirea Mică a Principatelor Române

24_ianuarie_unire_98016500

 

                          În urmă cu 158 de ani, românii îl alegeau pe Alexandru Ioan Cuza că domnitor al Ţării Românești și Moldova, astfel Mica Unire înfăptuindu-se. Dar ce s-a întâmplat mai exact atunci şi de această zi a rămas în istorie că împlinire a “visului de aur” al pașoptiștilor?

             “Mica Unire” reprezintă de fapt Unirea Principatelor Române, sau mai exact o unire între Ţara Românească şi Moldova. Aceasta s-a împlinit odată cu dublă alegere a lui Cuza că domn în Moldova, la 5 ianuarie 1859 şi în Ţara Românească, la 24 ianuarie 1859, zi rămasă în istoria poporului român.

             Totuşi, deşi fără această dublă alegere tot efortul ar fi fost în zadar; unirea a reprezentat un proces mult mai complex, început în 1848 (odată cu realizarea unei uniri vamale între cele două Principate, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza şi Gheorghe Bibescu), bazat pe apropiere culturală şi economică între cele două ţări.

             După încheierea războiului Crimeei, fapt ce a creat un context european favorabil unirii celor două Principate, Adunările ad-hoc din cele două ţări au susţinut cauza tuturor românilor, votând pentru unire.

             În 1858, în urmă Convenţiei de la Paris, Marile Puteri au acceptat o simplă unire formală a Principatelor Române, în locul unei adevărate uniri, sperate de către toţi românii. Cele două ţări urmau să aibă guverne diferite şi doar câteva instituţii comune, astfel că unirea nu ar fi însemnat nimic mai mult decât o infimă îmbunătăţire a situaţiei existenţe.

             Nu doar că poporul nu a fost de acord cu o astfel de decizie, dar nici liderilor politici nu le-ar fi convenit o astfel de situație. Unirea trebuia să aibă loc prin orice mijloace!

             La începutul anului 1859, la data de 5 ianuarie, liderul unionist Al. I. Cuza este votat în unanimitate ca domn al Moldovei. Deși inițial reprezentanții “Partidei Naţionale” l-au susţinut pe Grigore Sturdza, fiul lui Mihail Sturdza, care de altfel era sprijinit şi de Rusia, cu doar două zile înainte de alegerea domnitorului, unioniștii au hotărât să îl susţină pe Cuza. După alegerea sa ca domn, susţinătorii lui Sturdza au hotărât asasinarea liderilor unioniști, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, dar şi a lui Cuza. Complotul a fost însă dejucat, iar Cuza a fost propus spre a fi desemnat că domnitor şi în Ţara Românească, întrucât în textul Convenţiei de la Paris nu se stipula că domnii celor două Principate să fie persoane diferite.

               Astfel, pe fondul unei agitaţii nemaivăzute din partea populatei care îl susţinea cu toată dorinţă pe Cuza, acesta a fost votat la 24 ianuarie 1859 în unanimitate şi că domn al Ţării Româneşti. Dublă alegere a lui Cuza nu a reprezentat doar o “uniune personala”, nici măcar o simplă Unire a Principatelor, ci o bază solidă în constituirea statului român unitar la care toţi visau. În 1862, Cuza reuşeşte unificare celor doi instituţii ale Parlamentul şi Guvernul, astfel că unirea politică realizată consolidează şi mai mult autonomia Principatelor, care din 1866, odată cu adoptarea Constituţiei regelui Carol, aveau să se numească România.

                   La mulţi ani români!

Realizat de: Piper Alexandra, RISE, anul I