Societatea romaneasca este ea insasi un muzeu al comunismului

Istoricul Adrian Majuru este unul dintre lectorii participanti la prima editie a Scolii de Vara IRIR (29 august – 3 septembrie 2010, Moeciu de Sus), proiect educational organizat in colaborare cu Asociatia Studentilor la Istorie „Dacia” si sponsorizat de Historia.

Este pregatita societatea romaneasca pentru un muzeu al comunismului?

Societatea romaneasca este ea insasi un muzeu al comunismului. Priviti in jurul vostru. Haine optzeciste, cenusii si grele, indata ce vine iarna; mentalitati obediente fata de un sefulet cu un dram de putere; spaime fata de ziua de miine si nostalgii fata de ziua de ieri. In momentul de fata, o buna parte din societatea activa a crescut si s-a format in perioada anilor 1970-1989. Iar decidentii sunt din perioada anterioara: 1960-1970. Si ce este mai grav, copii acestor decidenti sunt, in continuare, preferati in pozitii sociale importante- chiar si universitare – in defavoarea celor care nu au privilegiul si aiba parinti cu pozitii sociale mostenite din vechiul sistem.

Avand in vedere limitarile cronologice ale regimurilor dictatoriale, ce denumire ar fi mai indicata? Muzeu al comunismului sau al dictaturii?

Un muzeu al opresiunii. Pentru ca avem dictatura politica dar avem si dictatura micului cabotin, al sefului de birou sau de institutie, dictatura in miniatura formatata dupa modelul dictaturii oficiale. Observati ca modelul Traian Basescu, al presedintelui „dictat” este exportat catre decidentii tuturor institutiilor bugetare, care vor taia si vor spanzura dupa bunul plac cu prilejul concedierilor.

Care ar fi impactul educational al unui astfel de muzeu pentru tanara generatie?

Primul mesaj cu impact ar trebui sa fie necesitatea unei generatii solidare in interiorul ei. Sa reactioneze solidar in fata abuzurilor de orice fel. Si apoi sa nu accepte obedienta pentru micul compromis in defavoarea libertatii de opinie. altfel vor fi ideplinite conditiile care hranesc orice generatie ratata cum este aceea care se auto-intituleaza ” generatia optzecista”. In realitate, generatia „optzecista” a trait intr-o obedienta asumata, neproducind nici un fel de reviriment cultural in anii 1980, iar dupa 1990 a jucat un fals rol de dizidenta mimata. De aceea Romania se afla intr-un hiatus cultural. din cauza micului compromis de gasca cultivat de „optzecisti”, multi dintre ei fiind astazi conferentiari (din cauza varstei si nu a valorii) prin Universitatea Bucuresti.

Care credeti ca va fi un prim rezultat al Scolii de Vara IRIR in societate si mass media?

Impactul social si mediatic va fi cel mult mediocru. Aceasta pentru ca in momentul de fata Romania se afla intr-o prabusire morala si sociala fara precedent iar cel dintai strat distrus este cel cultural si educational.  Din punctul meu de vedere, cultural vorbind, in tara noastra jocurile s-au incheiat pentru cel putin doua decenii. Adica pina cind va iesi din joc, fie si prin extinctie biologica, generatia „optzecista” si mentorii lor.

Un mesaj pentru studentii interesati de istorie si de Scoala de Vara IRIR.

Fiti solidari in fata abuzului de putere care sprijina non-valorile. Refuzati obedienta si santajul micului compromis, care cel mult va poate oferi locul al doilea intr-un joc unde ar fi trebuit sa primiti marele premiu.

Interviu realizat de Simona Barbu, 27 iulie 2010